Castelul de la Zau de Campie

In urma rubricii “Castelele din Romania” creata de mine aproape acum un an, pe la sfarsitul lunii august, am primit de cateva zile de la Diana Elena cateva imagini cu un castel, de care sincer nu auzisem. Insa asta a fost si scopul meu, sa fac cunoscute monumentele care poarta aceasta titulatura de “castel” din Romania.
Chiar daca a trecut atata timp de atunci pana sa primesc primul semn de la cineva, nu inseamna ca mi-am pierdut motivatia. Din contra, faptul ca am primit aceste fotografii abia acum, ma face sa fiu mult mai entuziasmat, pentru ca au venit intr-un moment in care nu ma asteptam deloc. Pe aceasta cale, ii multumesc Dianei.
O sa va spun povestea acestui castel si o sa va arat si cateva din pozele primite.
Constructia castelului a inceput in perioada antebelica, prin 1911 de catre groful Ugron Istvan de Orbanesti, ministru si ambasador al Austro-Ungariei in Rusia. Povestea castelului e destul de interesanta. Se spune ca Istvan Ugron dorea sa isi intemeieze o familie fiind indragostit de una dintre fiicele tarului Rusiei, Nicolae al II-lea.
La inaugurare, în 1913, castelul avea patru turnuri (patru anotimpuri), 12 intrari (cele 12 luni ale anului), patru terase (patru saptamani ale lunii), 52 de incaperi (52 de saptamani din an) si 365 de ferestre (cate una pentru fiecare zi a anului).
Chiar daca era amplasat intr-o zona naturala deosebita si castelul era pregatit sa o primeasca pe printesa, mai lipsea ceva, un drum corespunzator rangului inalt. Baronul Ugron a cerut, spune legenda, imparatului de la Viena permisiunea de a acoperi cu monede de aur drumul de la gara la castel. Imparatul a fost de acord cu aceasta, dar a pus o conditie: monedele sa fie asezate pe cant pentru a nu calca nimeni pe chipul imparatului. Chiar daca baronul detinea aproape 400 de iugare si 1.500 de stanjeni de teren agricol, conditia fixata de impărat nu a putut fi îndeplinita. De altfel, nici nu a mai fost nevoie pentru că Revolutia bolsevica a ucis întreaga familie a tarului.
Astfel ca ministrul, ambasadorul si baronul Ugron Istvan a ramas singur si neconsolat. Nu a mai locuit in castel ci a venit doar in vizite scurte cand se plimba melancolic prin parcul castelului si isi plangea dragostea neimpartasita.
De atunci pana in 1963, cand s-a infiintat o Casa de Copii pentru ocrotirea minorilor defavorizati, castelul a suferit numeroase schimbari, trecand prin razboaie si schimbandu-si locatarii. In prezent, chiar daca e locuit, este intr-o stare deplorabila.

Continuarea aici.